14 definiții pentru burduhănos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

burduhănos, ~oa [At: LB / V: (reg) bărdăh~, bârdăh~, bârdănos, ~duvă~ / Pl: ~oși, ~oase / E: burduhan + -os] 1 a (Îrg) Burtos. 2 af (Pop; d. femei) Însărcinată.

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. Burtos, burduhos. Seara, neamțul cel burduhănos s-a urcat pe malul de țarină proaspătă. GALAN, Z. R. 370. ◊ (Substantivat) Burduhănosul se plimbă cînd călare, cînd cu trăsura. STANCU, D. 50. Ura! Ura! strigară cei de față, împărtășindu-și unul altuia vorbele de duh, ale burduhănosidui. PAS, L. I 115.

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Burtos. – Din burduhan + suf. -os.

BURDUHĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. BURDUHOS. /burduhan + suf. ~os

burduh(ăn)os a. cu burta mare, pântecos: cea ploscă burduhoasă NEGR. [Din burduh sau burduhan; formă scurtată burdios (= burduhos)].

burduhănós și burduhós, -oásă adj. Fam. Iron. Cu burduhanu mare, pîntecos. – Și burdufos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănós adj. m., pl. burduhănóși; f. sg. burduhănoásă, pl. burduhănoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURDUHĂNÓS adj. v. burtos, pântecos.

burduhănos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS.

BURDUHĂNOÁSĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

burduhănoa adj. v. GRAVIDĂ, ÎNSĂRCINATĂ.

Intrare: burduhănos
burduhănos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduhănos
  • burduhănosul
  • burduhănosu‑
  • burduhănoa
  • burduhănoasa
plural
  • burduhănoși
  • burduhănoșii
  • burduhănoase
  • burduhănoasele
genitiv-dativ singular
  • burduhănos
  • burduhănosului
  • burduhănoase
  • burduhănoasei
plural
  • burduhănoși
  • burduhănoșilor
  • burduhănoase
  • burduhănoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burduhănos

  • exemple
    • Seara, neamțul cel burduhănos s-a urcat pe malul de țărînă proaspătă. GALAN, Z. R. 370.
      surse: DLRLC
    • Burduhănosul se plimbă cînd călare, cînd cu trăsura. STANCU, D. 50.
      surse: DLRLC
    • Ura! Ura! strigară cei de față, împărtășindu-și unul altuia vorbele de duh ale burduhănosului. PAS, L. I 115.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Burduhan + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09