opțiuni
  • info
12 definiții pentru burdușel

Explicative DEX

BURDUȘEL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.

BURDUȘEL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.

burdușel sn [At: BIBLIA (1688), 269 / V: (reg) bord~[1], ~ujel, (înv) bordușal[2] / Pl: ~ei, ~e / E: burduf + -el] 1-2 (Reg; șhp) Burduf (mic).

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
  2. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

burdușel s.n. Burduf mic. • pl. -e. /burduș + -el.

BURDUȘEL, BURDUJEL sm. și (pl. -ele) sn. 1 dim. BURDUF: se pomenește cu un argat că-i aduce un burdușel de brînză (ISP.); Burdujel îmflat, Umblă noaptea pe sub pat (FR. -CDR.) (ghicitoare despre „ploșniță”) 2 Piele de nevăstuică sau de șarpe, după ce s’a jupuit.

BURDUȘEL, burdușei, s. m. Burduf mic. [Strungarul era] mărunt și împlinit ca un burdușei de brînză. ARDELEANU, D. 17. Se pomenește cu un... argat că-i aduce un burdușei cu brînză. ISPIRESCU, L. 209. Fulga, fur bătrîn... Mînca la carne de miel Și bea vin din burdușei. TEODORESCU, P. P. 515.

BURDUȘEL, burdușele, s. n. Burduf mic. – Din burduș + suf. -el.

burdușel n. burduf mic: un burdușel cu brânză.

burdujel snm vz burdușel

BURDUJEL 👉 BURDUȘEL.

Ortografice DOOM

burdușel (pop.) s. n., pl. burdușele

burdușel (pop.) s. n., pl. burdușele

burdușel s. n., pl. burdușele

Intrare: burdușel
burdușel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdușel
  • burdușelul
  • burdușelu‑
plural
  • burdușele
  • burdușelele
genitiv-dativ singular
  • burdușel
  • burdușelului
plural
  • burdușele
  • burdușelelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdujel
  • burdujelul
plural
  • burdujele
  • burdujelele
genitiv-dativ singular
  • burdujel
  • burdujelului
plural
  • burdujele
  • burdujelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burdușel, burdușelesubstantiv neutru

  • 1. Burduf mic. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote [Strungarul era] mărunt și împlinit ca un burdușel de brînză. ARDELEANU, D. 17. DLRLC
    • format_quote Se pomenește cu un... argat că-i aduce un burdușel cu brînză. ISPIRESCU, L. 209. DLRLC
    • format_quote Fulga, fur bătrîn... Mînca la carne de miel Și bea vin din burdușel. TEODORESCU, P. P. 515. DLRLC
  • comentariu Unele dicționare indică (și) genul masculin cu pluralul burdușei. dexonline
etimologie:
  • Burduș + -el. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.