8 definiții pentru buracă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

bura sf [At: CIHAC II, 34 / Pl: ? / E: bură1 + -acă] 1-2 (Îvr) Bură2 (1) (mică). 3 (Reg) Negură groasă, deasă.

BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Din bură + suf. -acă.

burácă f., pl. e și ăcĭ (cp. cu burhaĭ). Trans. (GrS. 1937, 185). Ceață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci

burácă s. f., g.-d. art. burăcii; pl. burăci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURÁCĂ s. v. ceață, negură, pâclă.

bura s. v. CEAȚĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ.

Intrare: buracă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bura
  • buraca
plural
  • burăci
  • burăcile
genitiv-dativ singular
  • burăci
  • burăcii
plural
  • burăci
  • burăcilor
vocativ singular
plural

buracă

etimologie:

  • cf. bură
    surse: DEX '98 DEX '09