O definiție pentru bunodont


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BUN-, v. BUNO-.~odonte (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu coroana molarilor mamelonată și formată din tuberculi conici. 2. s. n. pl., Grupe de mamifere omnivore artiodactile, cu coroana molarilor mamelonată și constituită din tuberculi conici izolați.

Intrare: bunodont
bunodont adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunodont
  • bunodontul
  • bunodontu‑
  • bunodontă
  • bunodonta
plural
  • bunodonți
  • bunodonții
  • bunodonte
  • bunodontele
genitiv-dativ singular
  • bunodont
  • bunodontului
  • bunodonte
  • bunodontei
plural
  • bunodonți
  • bunodonților
  • bunodonte
  • bunodontelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bunodonte
  • bunodontele
genitiv-dativ singular
plural
  • bunodonte
  • bunodontelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)