7 definiții pentru buniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buníță sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~țe / E: bun + -iță] 1-4 (Fam; șhp) Bunicuță (1-4).

BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. (Pop.) Bunică. – Bună + suf. -iță.

BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Bună + suf. -iță.

BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică.

BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Din bună + suf. -iță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buníță (pop.) s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe

buníță s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe

Intrare: buniță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buniță
  • bunița
plural
  • bunițe
  • bunițele
genitiv-dativ singular
  • bunițe
  • buniței
plural
  • bunițe
  • bunițelor
vocativ singular
  • buniță
  • bunițo
plural
  • bunițelor

buniță

etimologie:

  • Bună + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09