13 definiții pentru bunget


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bungét sn [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 245 / V: buget / Pl: ~uri / E: alb bunk + -et] (Reg) Pădure deasă și întunecoasă.

BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.

BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.

BUNGÉT, bungeturi, s. n. Pădure deasă și întunecoasă; loc în pădure unde copacii sînt mai deși; desiș. Și-a săltat pușca în spate, a îndemnat calul cu pintenii și s-a dus prin lumina lui august, pînă ce s-a pierdut prin bungeturile din marginea pădurii. SADOVEANU, O. V 181. Oamenii intrară în bunget și în curînd bărdițele prinseră a bate în tufele de alun. SADOVEANU, O. I 67. M-am rătăcit prin bungetul acelei păduri. ISPIRESCU, L. 96. – Accentuat și: bunget.Pl. și: bungete (VLAHUȚĂ, O. A. II 171).

BUNGÉT, bungeturi, s. n. Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Comp. alb. bunk.

BÚNGET ~uri n. pop. Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. /Cuv. autoht.

bunget n. 1. pădure bătrână și deasă; 2. crâng des și înțesat în mijlocul unei păduri: prin bungetul ăsta de pădure mergând și pe dibuitele ISP. [Albanez BUNG, stejar: lit. codru de stejari (V. dumbravă)].

bungét n., pl. urĭ și e (alb. bunk, art. bungu, stejar). Pădure foarte deasă, desiș: s’a dus până ce s’a pierdut pin bungeturile din marginea păduriĭ (Sadov. VR. 1906, 10, 487), în marginea poieniĭ, ĭeșit din bunget (tot el, Univ. 19 April 1913, 1, 8). V. sihlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bungét (reg.) s. n., pl. bungéturi

bungét s. n., pl. bungéturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUNGÉT s. v. crâng, desiș, hățiș, piedicuță, stufăriș, tufăriș, tufiș.

bunget s. v. CRÎNG. DESIȘ. HĂȚIȘ. PIEDICUȚĂ. STUFĂRIȘ. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bungét (-turi), s. n. – Pădure deasă, desiș. Origine necunoscută- Poate fi în legătură cu alb. bungu, bunk „stejar”. Hasdeu, Col. Traian, 1877, 577, îl considera dacic; apoi, în Cuv. din Bătrîni, I, 245 (cf. Cihac, II, 715 și DAR) îl deriva din alb. În schimb, Meyer 54; Philippide, II, 703 și Rosetti, II, 112, stabilesc doar această legătură, care nu este în mod inevitabil de la cauză la efect.

Intrare: bunget
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunget
  • bungetul
  • bungetu‑
plural
  • bungeturi
  • bungeturile
genitiv-dativ singular
  • bunget
  • bungetului
plural
  • bungeturi
  • bungeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bunget

  • 1. regional Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desiș 3 exemple
    exemple
    • Și-a săltat pușca în spate, a îndemnat calul cu pintenii și s-a dus prin lumina lui august, pînă ce s-a pierdut prin bungeturile din marginea pădurii. SADOVEANU, O. V 181.
      surse: DLRLC
    • Oamenii intrară în bunget și în curînd bărdițele prinseră a bate în tufele de alun. SADOVEANU, O. I 67.
      surse: DLRLC
    • M-am rătăcit prin bungetul acelei păduri. ISPIRESCU, L. 96.
      surse: DLRLC
  • comentariu Accentuat și: bunget.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • comentariu Plural și: bungete.
    surse: DLRLC

etimologie: