9 definiții pentru bungalow bungalou bungalov


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

bungálov sn [At: DEX / V: (iuz) -Ióv / Pl: ~uri / E: eg bungalow] Locuință (fară etaj) din lemn sau din împletitură de trestie înconjurată de terase.

BUNGALÓU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow.

BUNGALÓV s.n. Locuință construită de europeni în India, din lemn și din împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de verande. [Pron. și bún-ga-lou, pl. -vuri, var. bungalou s.n. / < engl. bungalow].

BUNGALÓU s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ◊ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl. bungalow)

bungalóu s. n. 1981 Casă (de vacanță) cu un singur nivel și cu verande v. braca (din engl. bungalow; cf. fr. bungalow; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bungalów (angl.) [ow pron. ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bungalóu s. n., art. bungalóul; pl. bungalóuri

Intrare: bungalow
  • pronunție: bungaloŭ
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bungalow
  • bungalow-ul
  • bungalow-u‑
plural
  • bungalow-uri
  • bungalow-urile
genitiv-dativ singular
  • bungalow
  • bungalow-ului
plural
  • bungalow-uri
  • bungalow-urilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bungalou
  • bungaloul
  • bungalou‑
plural
  • bungalouri
  • bungalourile
genitiv-dativ singular
  • bungalou
  • bungaloului
plural
  • bungalouri
  • bungalourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bungalov
  • bungalovul
  • bungalovu‑
plural
  • bungalovuri
  • bungalovurile
genitiv-dativ singular
  • bungalov
  • bungalovului
plural
  • bungalovuri
  • bungalovurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bungalow bungalou bungalov

  • 1. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.1. Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: