7 definiții pentru bun-gust

Articole pe această temă:

BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat.

BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat. [Gen.-dat.: bunului-gust] – Din bun4 + gust.

bun-gúst (simț estetic) s. n., art. búnul-gúst (dar: bunul său gust), g.-d. art. búnului-gúst

bun-gúst s. n., art. búnul-gúst, g.-d. art. búnului-gúst

BUN-GÚST s. distincție, eleganță, rafinament, (livr. și fam.) șic. (Îmbrăcat cu ~.)

bun gúst (gust bun) adj. + s. n. (sarmalele au un ~ de afumătură)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BUN-GUST s. distincție, eleganță, rafinament, (livr. și fam.) șic. (Îmbrăcat cu ~.)

Intrare: bun-gust
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bun-gust bunul-gust
plural
genitiv-dativ singular bun-gust bunului-gust
plural
vocativ singular
plural

bun-gust

etimologie:

  • bun (2.) + gust
    surse: DLRM