bulimie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr boulimie] Stare patologică manifestată prin foame.

bulimie s.f. 1 (med.) Tulburare a comportamentului alimentar, caracterizată prin ingestie impulsivă, excesivă, continuă a unor cantități importante de alimente. 2 Fig. Foame de cărți, de filme etc. • g.-d. -iei. /<fr. boulimie; cf. gr. βουλιμία.

*BULIMIE sf. 🩺 Neregularitate a digestiunii care se manifestă printr’o poftă exagerată și prin nevoia de a mînca mereu [fr. boulimie].

BULIMIE s.f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă; hiperorexie; poliorexie. [Gen. -iei. / < fr. boulimie, cf. gr. boulimia].

BULIMIE s. f. 1. foame patologică excesivă; adefagie, hiperorexie. 2. (fig.) foame de cărți, de filme etc. (< fr. boulimie)

BULIMIE f. Stare patologică manifestată prin senzație de foame exagerată. [Art. bulimia; G.-D. bulimiei; Sil. -mi-e] /<fr. boulimie

bulimie f. Med. foame nesățioasă.

bulimíe f. (vgr. bulimia, d. bûs, boŭ și limia, foame). Med. Mare foame.

bulimie s. f., art. bulimia, g.-d. bulimii, art. bulimiei

bulimie s. f., art. bulimia, g.-d. art. bulimii, art. bulimiei

bulimie s. f., art. bulimia, g.-d. bulimii, art. bulimiei

BULIMIE s. (MED.) hiperorexie.

BULIMIE s. (MED.) hiperorexie.