buli² vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 A coase ceva cu împunsături rare. 2 A face ceva la repezeală (inestetic). 3 A mânca ceva la repezeală. 4 A săpa (superficial) în grabă. 5 (Pex) A face ceva de mântuială. 6 A rata. 7 (Pex; arg; îe) A o ~ A o păți.

buli¹ i [At: CONTEMPORANUL III, 828 / A: ? / E: fo] Cuvânt care redă zgomotul produs de un corp scufundat în apă.

buli vb. IV. tr. 1 (reg.) A lucra ceva inestetic, superficial. 2 (reg.) A lucra de mîntuială, în grabă. 3 (fam., glum.) A greși. La teză a bulit rezultatul problemei. ♦ (refl., tr.) A (se) strica. Nu a fost atent și și-a bulit mașina într-un gard. 4 (fam., glum.) A rata. ◊ Expr. A o buli = a se afla într-o (mare) încurcătură. 5 (vulg.) A avea relații sexuale cu cineva. • prez.ind. -esc. /<țig. buli „a avea relații sexuale”.

BULI- „globulos”. ◊ L. bulla „bășică, vezică” > fr. bulli-, engl. id. > rom. buli-. □ ~form (v. -form), adj., (despre celule) cu aspect globulos.

buli, bulesc I v. t. 1. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (intl.) a fura. 3. a lovi, a bate. 4. a strica, a deteriora. II v. r. a se strica, a se deteriora.