buli vb. IV. tr. 1 (reg.) A lucra ceva inestetic, superficial. 2 (reg.) A lucra de mîntuială, în grabă. 3 (fam., glum.) A greși. La teză a bulit rezultatul problemei. ♦ (refl., tr.) A (se) strica. Nu a fost atent și și-a bulit mașina într-un gard. 4 (fam., glum.) A rata. ◊ Expr. A o buli = a se afla într-o (mare) încurcătură. 5 (vulg.) A avea relații sexuale cu cineva. • prez.ind. -esc. /<țig. buli „a avea relații sexuale”.

BULI- „globulos”. ◊ L. bulla „bășică, vezică” > fr. bulli-, engl. id. > rom. buli-. □ ~form (v. -form), adj., (despre celule) cu aspect globulos.