bulgăresc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: bulgar + -esc] 1-9 a Bulgar (7-15). 10 sfa Dans popular asemănător brâului. 11 sfa Melodie după care se execută bulgăreasca (4). corectat(ă)

bulgăresc, -ească adj., s.f. art. 1 adj. Bulgar. O divizie bulgărească... se retrage în marș forțat (SADOV.). 2 s.f. art. Numele unui dans popular; brîu. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -ești. /bulgar + -esc.

BULGĂRESC I. adj. Al Bulgarilor, de Bulgar: limba bulgărească; alfabetul ~ (👉 TABELA X). II. BULGĂREASCĂ sf. Numele unui danț țărănesc.

BULGĂRESC, -EASCĂ, bulgărești, adj. Bulgar. ♦ Scris sau tipărit în limba bulgară. Teancuri de traftoloage grecești, latinești, bulgărești, franțuzești, rusești și romînești... erau toată averea sfinției-sale. CREANGĂ, A. 134.

BULGĂRESC, -EASCĂ, bulgărești, adj. Bulgar. – Din bulgar + suf. -esc.

BULGĂRESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru bulgari; propriu bulgarilor. /bulgar + suf. ~esc

bulgăresc a. din Bulgaria.

2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).

1) bulgărésc, -eáscă adj. Din saŭ ca din Bulgaria.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

bulgări² [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: bulgăr² + -i] 1-2 vtr A(-și) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 vt A tencui o construcție cu bulgăreală.

bulgări¹ [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: bulgar] 1 vi (Mol; rar) A grădinări. 2-3 vtr A (se) bulgariza.

bulgui v vz bulgări

vulgăresc, ~ească a vz bulgăresc

bulgări¹ vb. IV. 1 tr., refl. (recipr.) A arunca (unii într-alții) cu bulgări (de zăpadă, de pămînt). 2 tr. (compl. indică pereți, construcții) A lipi cu baligă amestecată cu lut, pietriș etc. • prez.ind -esc. /bulgăre + -i.

bulgări² vb. IV. 1 tr., refl. A (se) bulgariza. 2 intr. A se ocupa cu cultura legumelor. • prez.ind. -esc. /bulgar + -i.

BULGĂRE, BULGĂR sm. Bucată compactă (mai adesea de formă sferică) dintr’o materie oare-care (pămînt, ghiață, zăpadă, sare, etc.), cocoloș: începu să sforăie și să arunce bulgării de subt copite DLVR.; Am un bulgăre de aur Joacă pe-o piele de taur TEOD. (ghicitoare despre „soare”).

BULGĂRI¹ (-ăresc). l. vb. intr. A se ocupa cu cultura legumelor (ca Bulgarii). II. vb. tr. și refl. = BULGARIZA.

BULGĂRI² (-ăresc) vb. tr. și refl. A (-și) arunca cu bulgări de zăpadă.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Popular) A arunca cu bulgări în cineva. Au stat pe marginea drumului bulgărind cu dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

A BULGĂRI ~esc tranz. pop. 1) A împroșca cu bulgări. 2) (scheletul de nuiele al unei construcții) A lipi cu lut. /Din bulgăre

bulgăresc adj. m., f. bulgărească; pl. m. și f. bulgărești

bulgăresc adj. m., f. bulgărească; pl. m. și f. bulgărești

bulgăresc adj. m., f. bulgărească; pl. m. și f. bulgărești

bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, 3 sg. bulgărește, imperf. 1 bulgăream; conj. prez. 1 sg. să bulgăresc, 3 să bulgărească

bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; conj. prez. 3 să bulgărească

bulgări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; conj. prez. 3 sg. și pl. bulgărească

umbrelă bulgărească expr. umbrelă cu vârful ascuțit, înmuiat în otravă.

BULGĂRESC adj. bulgar. (Vinuri ~ești.)

BULGĂRESC adj. bulgar. (Vinuri~.)