BULC cf. subst. bulcă < polon, bulĭka „pîinița” (DLR). 1. Bulc t. 2. Bulcă, ard. Bulcan < Vîlcan (Drăg 300). 4. + -oiu: Bulcoiu, Stoea, munt., din Nucet, 1646 (BCI V 224), care ia diverse forme, în alte acte din același volum: Bulucoiul (p. 194), Bulicoiul (p. 207), Bolucoiul (p. 191), Bloconie (p. 196), Balucoiul (p. 197), care pot fi și erori de scris ori de tipar. 5. Bulcea, ard., 1758 (Paș); olt., 1619 (Sd VI 464). 6. Bulcĭo m. vornic, 1553 (BCI III 79), cf. ung. Bulcsu (Anonymus, cap 39).