opțiuni
  • info
14 definiții pentru bujeniță

Explicative DEX

BUJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

BUJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

bujeniță sf [At: ALECSANDRI, T. 1768 / Pl: ~țe / E: ucr буженица] (Reg) Carne afumată.

bujeniță s.f (reg.) Carne afumată. Te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? (SADOV.). • pl. -e. /<ucr. буженица.

❍BUJENIȚĂ, BUJINIȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Bucov. 🍽 Carne afumată, pastramă: îi aștepta o masă bogată... cu... bujeniță de căprioară .. și cîte și mai cîte alte (GN.); toamna... fac pastramă, bujiniță (VOR.) [rut.].

BUJENIȚĂ s. f. (Mold.) Pastramă de vînat (de căprioară, de iepure etc.). Toți mestecau în jurul unei mesuțe bujeniță rece de căprioară. SADOVEANU, O. I 123.

BUJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Pastramă (de vînat). – Ucr. buženycja.

BUJENIȚĂ ~e f. pop. Mușchi (de căprioară sau de iepure) afumat. /<ucr. buženica

bujeniță f. Mold. mușchiu de căprioară afumat: bujeniță de mușchi svântați AL. [Rut. BUJENIȚA].

bugeniță sf vz bujeniță

bugeniță f. Mold. V. bujeniță.

Ortografice DOOM

bujeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bujeniței; pl. bujenițe

bujeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bujeniței; pl. bujenițe

bujeniță s. f., g.-d. art. bujeniței; pl. bujenițe

Etimologice

bujeniță (bujenițe), s. f. – Carne afumată. Rut. buženicija (DAR; Scriban), de unde și mag. buzsenyica. Se folosește în Mold.

Intrare: bujeniță
bujeniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujeniță
  • bujenița
plural
  • bujenițe
  • bujenițele
genitiv-dativ singular
  • bujenițe
  • bujeniței
plural
  • bujenițe
  • bujenițelor
vocativ singular —
plural —
bugeniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bugeniță
  • bugenița
plural
  • bugenițe
  • bugenițele
genitiv-dativ singular
  • bugenițe
  • bugeniței
plural
  • bugenițe
  • bugenițelor
vocativ singular —
plural —
bujiniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujiniță
  • bujinița
plural
  • bujinițe
  • bujinițele
genitiv-dativ singular
  • bujinițe
  • bujiniței
plural
  • bujinițe
  • bujinițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bujeniță, bujenițesubstantiv feminin

  • 1. regional Carne afumată. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX
    • format_quote Toți mestecau în jurul unei mesuțe bujeniță rece de căprioară. SADOVEANU, O. I 123. DLRLC
    • format_quote Te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? (SADOV.) DEXI
    • format_quote Îi aștepta o masă bogată... cu... bujeniță de căprioară .. și cîte și mai cîte alte. (GN.) CADE
    • format_quote Toamna... fac pastramă, bujiniță. (VOR.) CADE
    • 1.1. Pastramă de vânat (de căprioară, de iepure etc.). DLRLC
etimologie:
  • limba ucraineană buženycja, буженица DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.