9 definiții pentru bujeniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bújeniță sf [At: ALECSANDRI, T. 1768 / Pl: ~țe / E: ucr буженица] (Reg) Carne afumată.

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

BÚJENIȚĂ s. f. (Mold.) Pastramă de vînat (de căprioară, de iepure etc.). Toți mestecau în jurul unei mesuțe bujeniță rece de căprioară. SADOVEANU, O. I 123.

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Pastramă (de vânat). – Ucr. buženycja.

BÚJENIȚĂ ~e f. pop. Mușchi (de căprioară sau de iepure) afumat. /<ucr. buženica

bujeniță f. Mold. mușchiu de căprioară afumat: bujeniță de mușchi svântați AL. [Rut. BUJENIȚA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bújeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bújeniță s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bujeníță (bújenițe), s. f. – Carne afumată. Rut. buženicija (DAR; Scriban), de unde și mag. buzsenyica. Se folosește în Mold.

Intrare: bujeniță
bujeniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujeniță
  • bujenița
plural
  • bujenițe
  • bujenițele
genitiv-dativ singular
  • bujenițe
  • bujeniței
plural
  • bujenițe
  • bujenițelor
vocativ singular
plural

bujeniță

  • 1. regional Carne afumată.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Toți mestecau în jurul unei mesuțe bujeniță rece de căprioară. SADOVEANU, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Pastramă de vânat (de căprioară, de iepure etc.).
      surse: DLRLC

etimologie: