8 definiții pentru buiurdisi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buiurdisi vt [At: ȘIO / P: bu-iur~ / Pzi: ~sesc / E: tc buiurdiu] 1 A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare. 2 A întări printr-un decret.

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A transmite oficial (o hîrtie, o plîngere etc.) unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. Buiurdisește-o [pricina] cătră starostii breslelor, ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305.

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. – Tc. buiurdiin „ordin, decret”.

buiurdisì v. (ieșit din uz) a ordona, a dispune: buiurdisește pricina către starostii breslelor, ca să o cerceteze NEGR.

buĭurdisésc v. tr. (ngr. bugĭurdizo, d. turc. buĭurdu. V. buĭurdiŭ). Vechĭ. Poruncesc, decretez (vorbind de autoritățĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisí vb. (sil. -iur-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. buiurdiseáscă

Intrare: buiurdisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buiurdisi
  • buiurdisire
  • buiurdisit
  • buiurdisitu‑
  • buiurdisind
  • buiurdisindu‑
singular plural
  • buiurdisește
  • buiurdisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiurdisesc
(să)
  • buiurdisesc
  • buiurdiseam
  • buiurdisii
  • buiurdisisem
a II-a (tu)
  • buiurdisești
(să)
  • buiurdisești
  • buiurdiseai
  • buiurdisiși
  • buiurdisiseși
a III-a (el, ea)
  • buiurdisește
(să)
  • buiurdisească
  • buiurdisea
  • buiurdisi
  • buiurdisise
plural I (noi)
  • buiurdisim
(să)
  • buiurdisim
  • buiurdiseam
  • buiurdisirăm
  • buiurdisiserăm
  • buiurdisisem
a II-a (voi)
  • buiurdisiți
(să)
  • buiurdisiți
  • buiurdiseați
  • buiurdisirăți
  • buiurdisiserăți
  • buiurdisiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiurdisesc
(să)
  • buiurdisească
  • buiurdiseau
  • buiurdisi
  • buiurdisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buiurdisi

  • 1. învechit A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Buiurdisește-o [pricina] cătră starostii breslelor, ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • buiurdiu (învechit „decret” din limba turcă).
    surse: DEX '09 DEX '98