opțiuni
  • info

11 definiții pentru buiurdisi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUIURDISI, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

BUIURDISI, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisi vt [At: ȘIO / P: bu-iur~ / Pzi: ~sesc / E: tc buiurdiu] 1 A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare. 2 A întări printr-un decret.

buiurdisi vb. IV. tr. (înv.; compl. indică ordine, cereri etc.) A transmite oficial unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. • prez.ind. -esc. și buiurdi vb. IV. /de la buiurdiu; cf. ngr. μπουγιουρντίζω.

BUIURDISI, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A transmite oficial (o hîrtie, o plîngere etc.) unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. Buiurdisește-o [pricina] cătră starostii breslelor, ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305.

BUIURDISI, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial o cerere, o plîngere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. – Tc. buiurdiin „ordin, decret”.

buiurdisì v. (ieșit din uz) a ordona, a dispune: buiurdisește pricina către starostii breslelor, ca să o cerceteze NEGR.

buiurdi vb. IV. v. buiurdisi.

buĭurdisésc v. tr. (ngr. bugĭurdizo, d. turc. buĭurdu. V. buĭurdiŭ). Vechĭ. Poruncesc, decretez (vorbind de autoritățĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buiurdisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisesc, 3 sg. buiurdisește, imperf. 1 buiurdiseam; conj. prez. 1 sg. să buiurdisesc, 3 să buiurdisească

buiurdisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisesc, imperf. 3 sg. buiurdisea; conj. prez. 3 să buiurdisească

buiurdisi vb. (sil. -iur-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisesc, imperf. 3 sg. buiurdisea; conj. prez. 3 sg. și pl. buiurdisească

Intrare: buiurdisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buiurdisi
  • buiurdisire
  • buiurdisit
  • buiurdisitu‑
  • buiurdisind
  • buiurdisindu‑
 singular plural
  • buiurdisește
  • buiurdisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiurdisesc
 (să)
  • buiurdisesc
  • buiurdiseam
  • buiurdisii
  • buiurdisisem
a II-a (tu)
  • buiurdisești
 (să)
  • buiurdisești
  • buiurdiseai
  • buiurdisiși
  • buiurdisiseși
a III-a (el, ea)
  • buiurdisește
 (să)
  • buiurdisească
  • buiurdisea
  • buiurdisi
  • buiurdisise
plural I (noi)
  • buiurdisim
 (să)
  • buiurdisim
  • buiurdiseam
  • buiurdisirăm
  • buiurdisiserăm
  • buiurdisisem
a II-a (voi)
  • buiurdisiți
 (să)
  • buiurdisiți
  • buiurdiseați
  • buiurdisirăți
  • buiurdisiserăți
  • buiurdisiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiurdisesc
 (să)
  • buiurdisească
  • buiurdiseau
  • buiurdisiră
  • buiurdisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buiurdisi, buiurdisescverb

  • 1. învechit A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Buiurdisește-o [pricina] cătră starostii breslelor, ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305. DLRLC
etimologie:
  • buiurdiu (învechit „decret” din limba turcă). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.