opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

BUIURDISI, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

BUIURDISI, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisi vt [At: ȘIO / P: bu-iur~ / Pzi: ~sesc / E: tc buiurdiu] 1 A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare. 2 A întări printr-un decret.

buiurdisi vb. IV. tr. (înv.; compl. indică ordine, cereri etc.) A transmite oficial unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. • prez.ind. -esc. și buiurdi vb. IV. /de la buiurdiu; cf. ngr. μπουγιουρντίζω.

‡BUIURDISI (-isesc) vb. tr. A da un ordin, a întări prin decret, a înainta oficial o hîrtie: buiurdisește-o cătră starostii breslelor ca s’o cerceteze (NEGR.) [buiurdiu].

BUIURDISI, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A transmite oficial (o hîrtie, o plîngere etc.) unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. Buiurdisește-o [pricina] cătră starostii breslelor, ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305.

BUIURDISI, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial o cerere, o plîngere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. – Tc. buiurdiin „ordin, decret”.

buiurdisì v. (ieșit din uz) a ordona, a dispune: buiurdisește pricina către starostii breslelor, ca să o cerceteze NEGR.

buiurdi vb. IV. v. buiurdisi.

buĭurdisésc v. tr. (ngr. bugĭurdizo, d. turc. buĭurdu. V. buĭurdiŭ). Vechĭ. Poruncesc, decretez (vorbind de autoritățĭ).

Ortografice DOOM

buiurdisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisesc, 3 sg. buiurdisește, imperf. 1 buiurdiseam; conj. prez. 1 sg. să buiurdisesc, 3 să buiurdisească

buiurdisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisesc, imperf. 3 sg. buiurdisea; conj. prez. 3 să buiurdisească

buiurdisi vb. (sil. -iur-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisesc, imperf. 3 sg. buiurdisea; conj. prez. 3 sg. și pl. buiurdisească

Arhaisme și regionalisme

BUIURDI vb. (Mold.) A da un ordin, a transmite oficial un act unei autorități inferioare. Sultanul … cetindu-l [arzul boierilor], l-au buiurdit la Vezirul, să le facă pe voie. NECULCE. Etimologie: buiurdiu. Vezi și buiurlău. verb

Intrare: buiurdisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buiurdisi
  • buiurdisire
  • buiurdisit
  • buiurdisitu‑
  • buiurdisind
  • buiurdisindu‑
 singular plural
  • buiurdisește
  • buiurdisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiurdisesc
 (să)
  • buiurdisesc
  • buiurdiseam
  • buiurdisii
  • buiurdisisem
a II-a (tu)
  • buiurdisești
 (să)
  • buiurdisești
  • buiurdiseai
  • buiurdisiși
  • buiurdisiseși
a III-a (el, ea)
  • buiurdisește
 (să)
  • buiurdisească
  • buiurdisea
  • buiurdisi
  • buiurdisise
plural I (noi)
  • buiurdisim
 (să)
  • buiurdisim
  • buiurdiseam
  • buiurdisirăm
  • buiurdisiserăm
  • buiurdisisem
a II-a (voi)
  • buiurdisiți
 (să)
  • buiurdisiți
  • buiurdiseați
  • buiurdisirăți
  • buiurdisiserăți
  • buiurdisiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiurdisesc
 (să)
  • buiurdisească
  • buiurdiseau
  • buiurdisiră
  • buiurdisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buiurdi
  • buiurdire
  • buiurdit
  • buiurditu‑
  • buiurdind
  • buiurdindu‑
 singular plural
  • buiurdește
  • buiurdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiurdesc
 (să)
  • buiurdesc
  • buiurdeam
  • buiurdii
  • buiurdisem
a II-a (tu)
  • buiurdești
 (să)
  • buiurdești
  • buiurdeai
  • buiurdiși
  • buiurdiseși
a III-a (el, ea)
  • buiurdește
 (să)
  • buiurdească
  • buiurdea
  • buiurdi
  • buiurdise
plural I (noi)
  • buiurdim
 (să)
  • buiurdim
  • buiurdeam
  • buiurdirăm
  • buiurdiserăm
  • buiurdisem
a II-a (voi)
  • buiurdiți
 (să)
  • buiurdiți
  • buiurdeați
  • buiurdirăți
  • buiurdiserăți
  • buiurdiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiurdesc
 (să)
  • buiurdească
  • buiurdeau
  • buiurdiră
  • buiurdiseră
Intrare: buiurdi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buiurdi
  • buiurdire
  • buiurdit
  • buiurditu‑
  • buiurdind
  • buiurdindu‑
 singular plural
  • buiurdește
  • buiurdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiurdesc
 (să)
  • buiurdesc
  • buiurdeam
  • buiurdii
  • buiurdisem
a II-a (tu)
  • buiurdești
 (să)
  • buiurdești
  • buiurdeai
  • buiurdiși
  • buiurdiseși
a III-a (el, ea)
  • buiurdește
 (să)
  • buiurdească
  • buiurdea
  • buiurdi
  • buiurdise
plural I (noi)
  • buiurdim
 (să)
  • buiurdim
  • buiurdeam
  • buiurdirăm
  • buiurdiserăm
  • buiurdisem
a II-a (voi)
  • buiurdiți
 (să)
  • buiurdiți
  • buiurdeați
  • buiurdirăți
  • buiurdiserăți
  • buiurdiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiurdesc
 (să)
  • buiurdească
  • buiurdeau
  • buiurdiră
  • buiurdiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buiurdisi, buiurdisescverb

  • 1. învechit A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Buiurdisește-o [pricina] cătră starostii breslelor, ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305. DLRLC
etimologie:
  • buiurdiu (învechit „decret” din limba turcă). DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.