opțiuni
warning
Forma buiguitură este o variantă a lui bâiguitură.
  • info
4 definiții pentru bâiguitură

Explicative DEX

bâiguitură sf [At: CANTEMIR, HR. 458 / V: bui~, (înv) buigăi~[1] / Pl: ~ri / E: bâigui + -tură] (Îvr) Vorbă fără înțeles Si: aiurare.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

buiguitură sf vz bâiguitură

bunguitură[1] sf vz bâiguitură

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

Arhaisme și regionalisme

BUIGUITURĂ s.f. (Mold.) Vorbă negîndită, fără rost sau fără înțeles, aiurare. Basne și blojerituri și buiguituri sînt cîte … Simion Măzacul … adaoge. CANTEMIR, HR.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: buigui + suf. -tură. Vezi și buigui, buiguire, buiguit1, buiguit2, buiguitor. Cf. brodelnicitură, buiguire (1), îngăimeală.

Intrare: bâiguitură
bâiguitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâiguitură
  • bâiguitura
plural
  • bâiguituri
  • bâiguiturile
genitiv-dativ singular
  • bâiguituri
  • bâiguiturii
plural
  • bâiguituri
  • bâiguiturilor
vocativ singular —
plural —
buiguitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiguitură
  • buiguitura
plural
  • buiguituri
  • buiguiturile
genitiv-dativ singular
  • buiguituri
  • buiguiturii
plural
  • buiguituri
  • buiguiturilor
vocativ singular —
plural —
bunguitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunguitură
  • bunguitura
plural
  • bunguituri
  • bunguiturile
genitiv-dativ singular
  • bunguituri
  • bunguiturii
plural
  • bunguituri
  • bunguiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâiguitură, bâiguiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • bâigui + -tură MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.