BUHUR, (2) buhururi, s. n. (Înv.) 1. Stofă fină. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. – Din tc. buhur.

buhur sn [At: ȘIO / Pl: ~uri^[1] / E: tc buhur] 1 (Trm, înv) Mătase de o anumită calitate. 2 Stofă de lână fină Si: cașmir. 3 Haină de damă. modificată

buhur s.n. (turc. înv.) 1 Țesătură de mătase. 2 Stofă de lînă fină; cașmir. 3 Haină de damă. • acc. și buhur. pl. -uri. /<tc. buhur.

BUHUR, buhururi, s. n. (Înv.) Stofă de lână fină sau de mătase. – Din tc. buhur. corectat(ă)

BUHUR s. n. (Învechit și arhaizant) Stofă de lînă fină sau de mătase. V.cașmir. Alte podoabe nu mai erau, afară de perdele de buhur roșu la ferestre și la ușă. SADOVEANU, Z. C. 135. Are și ea năcazurile și greutățile ei, mai afirmă încă o dată părintele Ghermănuță, scoțînd din ladă un ogheal aproape nou de buhur roș și punîndu-l pe capătul despre ladă al patului. HOGAȘ, M. N. 139. Pe dînsul avea... o largă mantie de buhur alb. ODOBESCU, S. I 133.

BUHUR, buhururi, s. n. (Înv. și arh.) Stofă de lînă fină sau de mătase. – Tc. buhur.

buhur n. stofă de mătase: o largă mantie de buhur alb OD. [Turc. BUHUR].

buhúr n., pl. urĭ (turc. buhur). Vechĭ. Azĭ rar. O stofă de matasă cu bumbac, de toate colorile. (Din ĭa se făceaŭ rochiĭ, binișurĭ, plapome ș.a. Azĭ e înlocuit de cașmir). – În Bc. búhur, bariz negru.

buhur (înv.) s. n., pl. buhururi

buhur (înv.) s. n., pl. buhururi

buhur s. n., pl. buhururi

buhur (buhururi), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. buhur (Șeineanu, II, 21). Înv.