3 intrări

Articole pe această temă:

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

búhă sf [At: JAHRESBER. III, 55 / V: buf sm, buh sm, ~hnă / Pl: ~he / E: fo] 1 Cea mai mare pasăre de noapte de pe teritoriul țării, cu capul mare, cu urechile ascuțite și cu ochii bulbucați Si: bufniță, (pop) joimăriță, bou-de-noapte Cf cucuvea, (pop) ciucurete, cucuveică, huhurez, strigă. 2 (Îc) ~ha-mare Specie de buhă Si: (reg) strigă. 3 (Îc) ~cu-cârpă Specie de buhă nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) strigă. 4 (Pop, îs) Puiul ~ hii Copil urât. 5 (Pop, îe) A sta ca o ~ A sta îmbufnat. 6 (Pop, fig) Fată urâtă și nepieptănată. 7 (Pop) Cap nepieptănat. 8 (Pop) Moț la păsări. 9 (Pop) Oaie cu lână multă la fălci. 10 (Îc) ~ha ciumei Fluturele Acherontia Aropos Si: (pop) strigă. 11 (Îc) ~de-curechi Fluturele Mamestra brassicae Si: (pop) bohoci. 12 (Îc) ~ha-semănăturilor Fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum).

BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică.

BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică.

BÚHĂ, buhe, s. f. 1. Bufniță. Strigă buha între hotară Și s-aude-a noua țară (Tunetul). SADOVEANU, P. C. 8. Buha bea numai apă de ploaie. ȘEZ. V 128. Ești dragă flăcăilor Ca buha găinilor. ALECSANDRI, P. P. 340. ◊ Fig. Păr zbîrlit. Piaptănă-ți buha! MARIAN, O. I 215. 2. Cucuvea.

BÚHĂ, buhe, s. f. Bufniță. – Onomatopee.

BÚHĂ ~e f. pop. v. BUFNIȚĂ. /Onomat.

BUHĂ s. f. (Trans. N) Bufniță. Mai mult umblă nespălată Cu capu netieptănată Ca o buhă împănată. CÎNTECE, 7r. Etimologie: formație onomatopeică. Cf. boaghe1, bogză, bufniță, buhnace, puhace. substantiv feminin

buhă f. 1. femeiușcă bufului; 2. semn făcut de secerător între holde: un mănunchiu de iarbă sau grâu legat la vârf cu alt mănunchiu de fire rupte (aducând întru câtva cu capul sbârlit al ciufului: buhele serviau înainte la vânatul păsărilor).

buhă f. 1. (pl. buhe), păsări de noapte, cu cap mare stufos și ochi mari îndreptați înainte; ziua o petrec prin ruine, crăpături de stânci, și numai de cu seară ies la vânătoare; aerul lor trist și țipătul lor jalnic au făcut pe popor să le considere ca prevestitoare de nenorociri (Strix): când buha se plânge prin triste suspine BOL.; 2. fig. muiere ce umblă nepieptenată, cu părul vâlvoiu. [Onomatopee, ca și buf, bufnă, buhnă, care exprimă trista lor strigare].

buhă și búhnă f., pl. e (rudă cu buf 2, bufniță ș.a., ca ngr. búfos, bufniță, lat. bubo, bufniță, bufo, broască rîĭoasă, sp. buho, pg. bufo, bufniță; ung. buhu, bufniță. Cp. cu boncăĭ, puhav). Rar. Bufniță.

pala-bu sf [At: ȘEZ. III, 84 / Pl: ~he / E: cf buhă] (Buc) 1 (Orn) Bufniță (Bubo bubo). 2 (Dep) Femeie nepieptănată.

pu5[1] sf vz buhă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

buf m. cea mai mică buhă cucuiată (Strix scops). [V. buhă].

buha f. stomacul boului. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búhă s. f., g.-d. art. búhei; pl. búhe

búhă s. f., g.-d. art. búhei; pl. búhe

arată toate definițiile

Intrare: buhă
substantiv feminin (F7)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buha
plural
  • buhe
  • buhele
genitiv-dativ singular
  • buhe
  • buhei
plural
  • buhe
  • buhelor
vocativ singular
plural
Intrare: buha-semănăturilor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buha-semănăturilor
plural
genitiv-dativ singular
  • buhei-semănăturilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: buha-verzei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buha-verzei
plural
genitiv-dativ singular
  • buhei-verzei
plural
vocativ singular
plural

buhă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Strigă buha între hotară Și s-aude-a noua țară (Tunetul). SADOVEANU, P. C. 8.
      surse: DLRLC
    • Buha bea numai apă de ploaie. ȘEZ. V 128.
      surse: DLRLC
    • Ești dragă flăcăilor Ca buha găinilor. ALECSANDRI, P. P. 340.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Păr zbârlit.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Piaptănă-ți buha! MARIAN, O. I 215.
        surse: DLRLC
  • surse: DLRLC

etimologie:

buha-semănăturilor

  • 1. entomologie Fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum).
    surse: DEX '09

etimologie:

buha-verzei

  • 1. entomologie Fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae).
    surse: DEX '09

etimologie: