opțiuni

8 definiții pentru bufnitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.

BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.

bufnitúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: bufni + -tură] Zgomot înfundat produs de o cădere, o izbire, o explozie etc.

BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Zgomot produs prin lovire, izbire, explozie, cădere etc.; bufnet. Bufnituri grele s-auziră în uși. CAMILAR, N. I 75. Deodată a auzit o bufnitură grozavă. SADOVEANU, O. VI 384.

BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot produs prin cădere, izbire, explozie etc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUFNITÚRĂ s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit, pufnet.

BUFNITURĂ s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit, pufnet. (Se aude o ~.)

Intrare: bufnitură
bufnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufnitură
  • bufnitura
plural
  • bufnituri
  • bufniturile
genitiv-dativ singular
  • bufnituri
  • bufniturii
plural
  • bufnituri
  • bufniturilor
vocativ singular —
plural —

bufnitură

  • 1. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bufneală bufnet bufnire bufnit (s.n.) pufnet 2 exemple
    exemple
    • Bufnituri grele s-auziră în uși. CAMILAR, N. I 75.
      surse: DLRLC
    • Deodată a auzit o bufnitură grozavă. SADOVEANU, O. VI 384.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bufni + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09