2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucureștean, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~eni, ~ene / E: București + ~ ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Bucureștiului. 3-4 smf, a (Persoană) originară din București. 5 smp Populația Bucureștiului.

BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul București. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul București. – București (n. pr.) + suf. -ean.

BUCUREȘTEÁN2, -Ă, bucureșteni, -e, adj. Din București, originar din București. Teatrele bucureștene.

BUCUREȘTEÁN1, bucureșteni, s. m. Persoană care trăiește în București sau este originară din București. Fiindcă am poftă de vorbă, aștept, nu cumva o pica vreun alt bucureștean, iubitor ca mine de aer curat, să respirăm împreună. CARAGIALE, O. II 176.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; f. sg. bucureșteánă, pl. bucureșténe

Intrare: bucureștean (adj.)
bucureștean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucureștean
  • bucureșteanul
  • bucureșteanu‑
  • bucureștea
  • bucureșteana
plural
  • bucureșteni
  • bucureștenii
  • bucureștene
  • bucureștenele
genitiv-dativ singular
  • bucureștean
  • bucureșteanului
  • bucureștene
  • bucureștenei
plural
  • bucureșteni
  • bucureștenilor
  • bucureștene
  • bucureștenelor
vocativ singular
plural
Intrare: bucureștean (s.m.)
bucureștean2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucureștean
  • bucureșteanul
  • bucureșteanu‑
plural
  • bucureșteni
  • bucureștenii
genitiv-dativ singular
  • bucureștean
  • bucureșteanului
plural
  • bucureșteni
  • bucureștenilor
vocativ singular
  • bucureșteanule
  • bucureștene
plural
  • bucureștenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucureștean (adj.)

etimologie:

bucureștean (s.m.)

  • 1. Persoană originară sau locuitor din municipiul București.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Fiindcă am poftă de vorbă, aștept, nu cumva o pica vreun alt bucureștean, iubitor ca mine de aer curat, să respirăm împreună. CARAGIALE, O. II 176.
      surse: DLRLC

etimologie: