2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].

BUCLÉU ~e n. Material textil cu aspect buclat. [Sil. bu-cleu] /<fr. bouclé

búcle [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr boucle] 1-2 sn, a (Țesătură) care are firul creț sau cu noduri. 3 sn Fir creț.

BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

BUCLÉ I. adj. inv. (despre fibre, țesături) cu firul creț sau cu noduri. II. s. n. fir creț; țesătură, stofă cu aspect buclat. (< fr. bouclé)

buclé1. adj. inv. (Despre lână) Care are mici excrescențe ◊ „Ca urmare s-a contractat un număr de 800 mii bucăți de tricotaje fabricate din fir buclé, foarte mult cerute de cumpărători pentru sezonul cald.” Sc. 12 I 78 p. 5. ♦ 2. s. n.„Noile modele de îmbrăcăminte tricotată sunt realizate din fibre naturale în amestec cu fibre chimice, din fire cu efecte speciale (bucleuri, nopeuri, flameuri etc.), precum și din alte tipuri de fire.” R.l. 30 VII 80 p. 2 (din fr. bouclé)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buclé2 (bu-cle) s. n., art. bucléul; (sorturi, fire) pl. bucléuri

buclé s. n. (sil. -cle), art. bucléul; pl. bucléuri

Intrare: bucleu
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucleu
  • bucleul
  • bucleu‑
plural
  • buclee
  • bucleele
genitiv-dativ singular
  • bucleu
  • bucleului
plural
  • buclee
  • bucleelor
vocativ singular
plural
Intrare: buclé (s.n.)
buclé1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: bu-clé
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buclé
  • bucléul
  • bucléu‑
plural
  • bucléuri
  • bucléurile
genitiv-dativ singular
  • buclé
  • bucléului
plural
  • bucléuri
  • bucléurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buclé (s.n.)

  • 1. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Fir creț.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: