Definiția cu ID-ul 838270:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: bucin s. n.] – Lat. bucinum.