opțiuni

9 definiții pentru buciniș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buciníș sm [At: ANON. CAR. / V: buceníș, bucimíș, buciuníș / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cucută. 2 (îc) ~-de-apă, -de-baltă Cucută-de-apă. 3 Anghelică. 4 Pătrunjelul-câinelui.

BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

BUCINÍȘ s. m. (Bot.; reg.) Cucută.

buciniș m. 1. Bot. angelică; 2. Tr. cucută. [Din cotorul plantei se fac buciume și fluiere].

buciníș m. (d. bucĭum. D. rom. vine bg. bučiniš. V. și dudaĭe). Un fel de cucută neveninoasă pe ale căreĭ vlăstare tinere le mănîncă oameniĭ în nordu Europeĭ (anchangelica officinalis). Un fel de cucută foarte veninoasă care crește în apă (cicuta virosa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

buciníș s. m., pl. buciníși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCINÍȘ s. v. anghelică, cucută, pătrunjel-câinesc, pătrunjelul-câinelui.

buciniș s. v. ANGHELICĂ. CUCUTĂ. PĂTRUNJEL-CÎINESC. PĂTRUNJELUL-CÎINELUI.

Intrare: buciniș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buciniș
  • bucinișul
  • bucinișu‑
plural
  • buciniși
  • bucinișii
genitiv-dativ singular
  • buciniș
  • bucinișului
plural
  • buciniși
  • bucinișilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buciniș

etimologie: