2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucelare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: bucela] (Rar) 1 Montare de bucele. 2 Căptușire cu bucele.

BUCELÁRE, bucelări, s. f. (Rar) Acțiunea de a bucela.V. bucela.

BUCELÁRE, bucelări, s. f. Acțiunea de a bucela.V. bucela.

bucela vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: bucea] (Rar) 1 A monta o bucea. 2 A căptuși cu o bucea.

BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. A monta o bucea. – Din bucea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buceláre s. f., g.-d. art. bucelării

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelá vb., ind. prez. 1 sg. buceléz, 3 sg. și pl. buceleáză

Intrare: bucelare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucelare
  • bucelarea
plural
  • bucelări
  • bucelările
genitiv-dativ singular
  • bucelări
  • bucelării
plural
  • bucelări
  • bucelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bucela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucela
  • bucelare
  • bucelat
  • bucelatu‑
  • bucelând
  • bucelându‑
singular plural
  • bucelea
  • bucelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucelez
(să)
  • bucelez
  • bucelam
  • bucelai
  • bucelasem
a II-a (tu)
  • bucelezi
(să)
  • bucelezi
  • bucelai
  • bucelași
  • bucelaseși
a III-a (el, ea)
  • bucelea
(să)
  • buceleze
  • bucela
  • bucelă
  • bucelase
plural I (noi)
  • bucelăm
(să)
  • bucelăm
  • bucelam
  • bucelarăm
  • bucelaserăm
  • bucelasem
a II-a (voi)
  • bucelați
(să)
  • bucelați
  • bucelați
  • bucelarăți
  • bucelaserăți
  • bucelaseți
a III-a (ei, ele)
  • bucelea
(să)
  • buceleze
  • bucelau
  • bucela
  • bucelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucelare

  • 1. rar Acțiunea de a bucela.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi bucela
    surse: DEX '98 DEX '09

bucela

  • 1. rar A monta o bucea, a căptuși cu o bucea.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • bucea
    surse: DEX '98 DEX '09