bucefal s.m. Cal de luptă sau de paradă. • pl. -i. /<fr. bucéphale; cf. nm. pr. grec Bucephalos, calul lui Alexandru cel Mare.

BUCEFAL s. m. (fam.) cal de luptă sau de paradă. (<fr. bucéphale)

Bucefal m. 1. numele calului lui Alexandru cel Mare; 2. cal de paradă și de luptă.

bucefal s. m., pl. bucefali

Bucefal (în vorbirea populară: Ducipal) numele vestitului cal al lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei (356-323 î.e.n.). Se spune că numai el era în stare să-l încalece și să-l țină în frîu. În repetate rînduri credinciosul animal a salvat viața stăpînului său în lupte periculoase. A fost omorît în India și pe locul acela, Alexandru, în amintirea calului iubit, a întemeiat orașul Bucefalia. Prin analogie, numele de Bucefal (sau Ducipal) se dă unor aprigi cai de bătălie sau de paradă. De asemenea, e folosit, prin antifrază (adică cu înțeles contrar celui obișnuit), pentru caii obosiți și bătrîni. În ironie se spunea despre mîrțoaga lui Sancho Panza, aghiotantul lui Don Quijote, că ar fi un... Bucelal! Cu același ton de zeflemea, găsim cuvîntul în Caleidoscopul lui A. Mirea la adresa unui politician al vremii: „E-un Ducipal, Galben din Soare?”. lar la modul figurat, îl folosește Macedonski cînd notează: „În aceeași vreme însă încalecă pe un nou ducipal: se apucă să crească gîndaci de mătase”. IST.