2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

buccinatór sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr buccinateur] Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, conținutul cavității bucale.

BUCCINATÓR s.m. Mușchi al obrajilor, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. ♦ Nerv din regiunea obrajilor. [< fr. buccinateur].

BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buccinatór s. m., pl. buccinatóri

buccinatór s. m., pl. buccinatóri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Mormodes buccinator Lindl. (syn. M. holochrysa Rchb.). Specie care înflorește în sept.-noiemb. Flori (eliptic-oblonge acute, labiu invers-ovat, în formă de trompetă) galbene-deschis pînă la roșii-maronii, 8-10, pe un peduncul de cca 14 cm înălțime.

Intrare: buccinator
buccinator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buccinator
  • buccinatorul
  • buccinatoru‑
plural
  • buccinatori
  • buccinatorii
genitiv-dativ singular
  • buccinator
  • buccinatorului
plural
  • buccinatori
  • buccinatorilor
vocativ singular
plural
Intrare: Mormodes buccinator
Mormodes buccinator park  nomenclatura binară
compus
  • Mormodes buccinator
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buccinator

  • 1. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Nerv din regiunea obrajilor.
      surse: DN

etimologie: