14 definiții pentru bucal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucal2, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr buccal] 1 Care ține de gură. 2 Privitor la gură. 3 Care se face cu gura. 4 (D. medicamente; îlav) Pe cale ~ă Pe gură.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care se referă la gură, care ține de gură. Orificiu bucalPe cale bucală = pe (sau prin) gură. Calciul se poate introduce în organism fie prin injecții, fie pe cale bucală.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.

BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].

BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)

BUCÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de gură; propriu gurii. /<fr. bucal

bucal a. ce ține de gură: orificiul bucal.

*bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucál adj. m., pl. bucáli; f. sg. bucálă, pl. bucále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCÁL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)

BUCAL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)

Intrare: bucal
bucal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucal
  • bucalul
  • bucalu‑
  • buca
  • bucala
plural
  • bucali
  • bucalii
  • bucale
  • bucalele
genitiv-dativ singular
  • bucal
  • bucalului
  • bucale
  • bucalei
plural
  • bucali
  • bucalilor
  • bucale
  • bucalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucal

  • 1. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: oral un exemplu
    exemple
    • Orificiu bucal.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: oral un exemplu
      exemple
      • Calciul se poate introduce în organism fie prin injecții, fie pe cale bucală.
        surse: DLRLC

etimologie: