13 definiții pentru bucătar

bucătár sm [At: BIBLIA (1688), 201/1 / Pl: ~i / E: bucată + -ar] 1 Bărbat care are meseria de a găti mâncare. 2 (Iuz; îc) ~-bașa Bucătar-șef.

BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti bucate. Bucătarii curții... nu știu ce făcuseră, că nici focul nu era făcut pe vatră. ISPIRESCU, L. 23. Foamea e cel mai bun bucătar.

BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti mâncare. – Din bucate (pl. lui bucată) + suf. -ar.

bucătár s. m., pl. bucătári

bucătár s. m., pl. bucătári

BUCĂTÁR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.

BUCĂTÁR ~i m. 1) Bărbat care se ocupă cu gătitul bucatelor. 2) Lucrător specializat în gătitul bucatelor (într-un local de alimentație). 3) rar Persoană care pregătește mâncăruri gustoase. /bucate + suf. ~ar

bucătar m. cel ce știe să gătească bucate.

bucătár m. (d. bucate). Acela care face bucate. – În nord și bî-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BUCĂTAR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.

Intrare: bucătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bucătar bucătarul
plural bucătari bucătarii
genitiv-dativ singular bucătar bucătarului
plural bucătari bucătarilor
vocativ singular
plural