opțiuni
  • info
11 definiții pentru bucățeli

Explicative DEX

BUCĂȚELI, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

BUCĂȚELI, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

bucățeli vt [At: DEX2 / Pzi: ~lesc / E: bucățele] (Reg) A îmbucătăți.

bucățeli vb. IV. tr. (reg.; compl. indică alimente, obiecte de dimensiuni mai mari etc.) A tăia, a îmbucătăți. • prez.ind. -esc. /bucățele, pl. lui bucățică + -i.

BUCĂȚELI (-elesc) vb. tr. A face bucățele, a rupe sau a tăia în mici bucățele: apoi îl bucățelește .. tot ca de tocană (RET.) .

BUCĂȚELI, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) A tăia în bucățele, a îmbucătăți. (Refl. pas.) Uite așa de laolaltă toată [moșia] s-a bucățelit. CONTEMPORANUL, I 198.

BUCĂȚELI, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bucăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

Ortografice DOOM

bucățeli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelesc, 3 sg. bucățelește, imperf. 1 bucățeleam; conj. prez. 1 sg. să bucățelesc, 3 să bucățelească

bucățeli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelesc, imperf. 3 sg. bucățelea; conj. prez. 3 să bucățelească

bucățeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelesc, imperf. 3 sg. bucățelea; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățelească

Sinonime

BUCĂȚELI vb. v. îmbucătăți.

bucățeli vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI.

Intrare: bucățeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucățeli
  • bucățelire
  • bucățelit
  • bucățelitu‑
  • bucățelind
  • bucățelindu‑
 singular plural
  • bucățelește
  • bucățeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucățelesc
 (să)
  • bucățelesc
  • bucățeleam
  • bucățelii
  • bucățelisem
a II-a (tu)
  • bucățelești
 (să)
  • bucățelești
  • bucățeleai
  • bucățeliși
  • bucățeliseși
a III-a (el, ea)
  • bucățelește
 (să)
  • bucățelească
  • bucățelea
  • bucățeli
  • bucățelise
plural I (noi)
  • bucățelim
 (să)
  • bucățelim
  • bucățeleam
  • bucățelirăm
  • bucățeliserăm
  • bucățelisem
a II-a (voi)
  • bucățeliți
 (să)
  • bucățeliți
  • bucățeleați
  • bucățelirăți
  • bucățeliserăți
  • bucățeliseți
a III-a (ei, ele)
  • bucățelesc
 (să)
  • bucățelească
  • bucățeleau
  • bucățeliră
  • bucățeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucățeli, bucățelescverb

  • 1. regional A tăia în bucățele. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: îmbucătăți
    • format_quote reflexiv pasiv Uite așa de laolaltă toată [moșia] s-a bucățelit. CONTEMPORANUL, I 198. DLRLC
    • format_quote Apoi îl bucățelește .. tot ca de tocană. (RET.) CADE
etimologie:
  • bucățele (pluralul lui bucățică). DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.