10 definiții pentru bubuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bubulíță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: bubă1 + uliță] 1-2 (Șhp) Bubă1 (mică).

BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă.

BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă.

bubulíță f., pl. e. (d. bubă, ca crucĭuliță d. cruce. D. rom. vine sîrb. bubuljica. V. bubă). Bubă mică. – Mai rar bubușoară, bubuță.

bubulițe f. pl. bube mici de sudoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe

bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUBULÍȚĂ s. 1. v. bubiță. 2. (la pl.) v. papule.

BUBULIȚĂ s. (MED.) 1. bubiță, (pop.) zgaibă, zgrăbunță. (Are o ~ pe mînă.) 2. (la pl.) bășicuțe (pl.), papule (pl.), spuzeală. (Ți-au apărut niște ~. )

Intrare: bubuliță
bubuliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubuliță
  • bubulița
plural
  • bubulițe
  • bubulițele
genitiv-dativ singular
  • bubulițe
  • bubuliței
plural
  • bubulițe
  • bubulițelor
vocativ singular
plural

bubuliță

  • 1. Diminutiv al lui bubă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bubiță

etimologie:

  • Bubă + sufix -uliță.
    surse: DEX '98 DEX '09