8 definiții pentru bubiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bubíță2 sf [At: LIUBA, ap. DA / Pl: ~țe / E: bubă2 + -iță] (Reg) Larva viermelui de mătase.

bubiță1 sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: bubă1 + -iță] 1-2 (Șhp) Bubă1 (1) mică.

BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.

BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.

BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Din bubă + suf. -iță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe

bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUBÍȚĂ s. (MED.) bubuliță, (pop.) zgaibă, zgrăbunță. (Are o ~ pe mână.)

BUBIȚĂ s. (MED.) bubuliță, (pop.) zgaibă, zgrăbunță. (Are o ~ pe mînă.)

Intrare: bubiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubiță
  • bubița
plural
  • bubițe
  • bubițele
genitiv-dativ singular
  • bubițe
  • bubiței
plural
  • bubițe
  • bubițelor
vocativ singular
plural

bubiță

etimologie:

  • Bubă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09