BUBALINĂ, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubaline.

bubalină s.f. (zool; la pl.) Specie de vite cornute, înrudite cu taurinele, cuprinzînd bivolii, avînd capul mare, gîtul subțire, coamele în formă de semilună și pielea groasă, acoperită cu păr negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. • pl. -e. /<fr. bubalines, cf. gr. βούβαλος „bivol”.

BUBALINĂ, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubalines.

BUBALINĂ ~e f. 1) la pl. Specie de vite cornute având părul negru, corpul mare și coarnele în formă de semilună. 2) Animal din această specie. /<fr. bubalines

BUBALINE s.f.pl. (Zool.) Specie de vite cornute înrudite cu taurinele, cuprinzînd bivolii. [< fr. bubalines, cf. gr. boubalos – bivol].

BUBALINE s. f. pl. specie de animale rumegătoare cornute, înrudite cu taurinele: bivolii. (< fr. bubalines)

bubalină s. f., g.-d. art. bubalinei; pl. bubaline

bubalină s. f., g.-d. art. bubalinei; pl. bubaline

bubalină s. f., g.-d. art. bubalinei; pl. bubaline