BRÎNDA. 1. – f. (17 A I 198) sau Brănda f. (16 A IV 177) sau Branda f. (16 A I 542); Brînd/a, Sim., băn. act.; -ar fam. băn. act. 2. Brîndău Gh. (T-Jiu). 3. + -ină: Brăndină b., 1493 (Vel). 4. Cf. ar. act. Brindu preot. 5. Brîndaș ard. (Viciu 15). 6. Brîndar, fam. băn. (Iugosl.) act.