brumos, ~oasă [At: CALENDARIU (1814), 64/9 / Pl: ~oși, ~oase / E: brumă + -os] 1 (D. timp) în care cade bruma. 2 (Imp) Neguros.

brumos, -oasă adj. 1 (despre timp) În care cade bruma. 2 Care este întunecat, cețos, neguros. Subt un cer brumos și posomorit (C. NEGR.). ♦ Fig. Care este neclar, obscur. O vină de a fi căutat să descopăr... din ceața brumoasă a prezentului... (ODOB.). • pl. -oși, -oase. /<brumă + -os.

BRUMOS, -OASĂ, brumoși, -oase, adj. (Franțuzism învechit) Neguros, cețos. Osian cînta între zăpezile nordului, subt un cer brumos și posomorit. NEGRUZZI, S. I 197. ♦ Fig. întunecat. Nu-mi faceți dar, vă rog, o vină de a fi căutat să descopăr... din ceața brumoasă a prezentului o falnică lumină pentru viitorul artelor romîne. ODOBESCU, S. II 246.

BRUMOS, -OASĂ, brumoși, -oase, adj. (Franțuzism) Cețos, neguros. ♦ Fig. Întunecat. – Fr. brumeux (lat. lit. brumosus).

BRUMOS ~oasă (~oși, ~oase) rar 1) Care este acoperit cu brumă. 2) (despre timp) Care se caracterizează prin cer ușor înnourat. /<fr. brumeux, lat. brumosus

brumos a. 1. cu bruma groasă, încărcat de brumă: cer brumos; 2. friguros: timp brumos.

brumos, -oásă adj. (d. brumă). Cu brumă: timp brumos.

brumos (livr.) adj. m., pl. brumoși; f. brumoasă, pl. brumoase

brumos (livr.) adj. m., pl. brumoși; f. brumoasă, pl. brumoase

brumos adj. m., pl. brumoși; f. sg. brumoasă, pl. brumoase