13 definiții pentru bruion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bruion sn [At: DN2 / P: bru-ion / Pl: ~oane / E: bruillon] (Liv) Ciornă.

BRUIÓN, bruioane, s. n. (Livr.) Ciornă, concept. [Pr.: bru-ion] – Din fr. bruillon.

BRUIÓN, bruioane, s. n. (Livr.) Ciornă, concept. [Pr.: bru-ion] – Din fr. brouillon.

BRUIÓN, bruioane, s. n. (Franțuzism) Ciornă.

BRUIÓN, bruioane, s. n. (Franțuzism) Ciornă. – Fr. brouillon.

BRUIÓN s.n. Ciornă, concept. [Pron. bru-ion, pl. -oane. / < fr. brouillon].

BRUIÓN s. n. ciornă, concept (2). (< fr. brouillon)

BRUIÓN ~ioáne n. Variantă inițială a unei lucrări, care urmează să fie definitivată și trecută pe curat; lucrare în prima redacție; ciornă. [Sil. bru-ion] /<fr. brouillon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruión (livr.) (-ion) s. n., pl. bruioáne

bruión s. n. (sil. -ion), pl. bruioáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUION s. ciornă, concept, schiță. (~ al unei piese de teatru.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cădea la bruion expr. a ajunge la o înțelegere (cu cineva).

Intrare: bruion
  • silabație: bru-ion
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruion
  • bruionul
  • bruionu‑
plural
  • bruioane
  • bruioanele
genitiv-dativ singular
  • bruion
  • bruionului
plural
  • bruioane
  • bruioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruion

etimologie: