8 definiții pentru bruiaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

bruiaj sn [At: LTR / P: bru-iaj / Pl: ~e / E: fr brouillage] 1-2 Bruiere (1-2).

BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. – Fr. brouillage.

BRUIÁJ s.n. Perturbare a audițiilor radiofonice ale unui post prin emiterea de semnale parazite pe lungimea de undă respectivă. [Cf. fr. brouillage].

BRUIÁJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. (< fr. brouillage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruiáj s. n. (sil. -iaj), pl. bruiáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUIÁJ s. (FIZ.) bruiere. (~ul unui post de radio.)

Intrare: bruiaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruiaj
  • bruiajul
  • bruiaju‑
plural
  • bruiaje
  • bruiajele
genitiv-dativ singular
  • bruiaj
  • bruiajului
plural
  • bruiaje
  • bruiajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruiaj

  • 1. Faptul de a bruia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: bruiere

etimologie: