10 definiții pentru bruiaj

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUIAJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

BRUIAJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

bruiaj sn [At: LTR / P: bru-iaj / Pl: ~e / E: fr brouillage] 1-2 Bruiere (1-2).

bruiaj s.n. Faptul de a bruia și rezultatul ei. ♦ Perturbare voită a recepției undelor electromagnetice. • pl. -e. /<fr. brouillage.

BRUIAJ s. n. Faptul de a bruia. – Fr. brouillage.

BRUIAJ s.n. Perturbare a audițiilor radiofonice ale unui post prin emiterea de semnale parazite pe lungimea de undă respectivă. [Cf. fr. brouillage].

BRUIAJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. (< fr. brouillage)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bruiaj s. n. (sil. -iaj), pl. bruiaje

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRUIAJ s. (FIZ.) bruiere. (~ul unui post de radio.)

Intrare: bruiaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruiaj
  • bruiajul
  • bruiaju‑
plural
  • bruiaje
  • bruiajele
genitiv-dativ singular
  • bruiaj
  • bruiajului
plural
  • bruiaje
  • bruiajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bruiaj, bruiajesubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a bruia. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: bruiere
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.