8 definiții pentru bruia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bruia vt [At: DN2 / P: bru-ia / Pzi: ~iez / E: fr brouiller] 1 A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. 2 (Fig; fam) A face gălăgie, astfel că cei care vorbesc nu se aud.

BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonică. – Fr. bruire.

BRUIÁ vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].

BRUIÁ vb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller)

A BRUIÁ ~iéz tranz. (recepția unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de undă identică. [Sil. bru-ia] /<fr. brouiller


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiéz, 3 sg. și pl. bruiáză, 1 pl. bruiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. și pl. bruiéze

Intrare: bruia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruia
  • bruiere
  • bruiat
  • bruiatu‑
  • bruind
  • bruindu‑
singular plural
  • bruia
  • bruiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruiez
(să)
  • bruiez
  • bruiam
  • bruiai
  • bruiasem
a II-a (tu)
  • bruiezi
(să)
  • bruiezi
  • bruiai
  • bruiași
  • bruiaseși
a III-a (el, ea)
  • bruia
(să)
  • bruieze
  • bruia
  • bruie
  • bruiase
plural I (noi)
  • bruiem
(să)
  • bruiem
  • bruiam
  • bruiarăm
  • bruiaserăm
  • bruiasem
a II-a (voi)
  • bruiați
(să)
  • bruiați
  • bruiați
  • bruiarăți
  • bruiaserăți
  • bruiaseți
a III-a (ei, ele)
  • bruia
(să)
  • bruieze
  • bruiau
  • bruia
  • bruiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruia

  • 1. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: