opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftului vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftului vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

BRUFTULUI vb. IV v. bruftui.

BRUFTULUI vb. IV v. bruftui.

bruftui vt [At: DAMÉ, T. 103 / V: ~tului, ~ust~, ~uslui / E: nct] 1 (Reg) A arunca pe perete (cu mistria) un strat de bruftuială Si: a lipi, a tencui. 2 (Reg) A opări ceva în pripă. 3 (Fig) A arunca cuiva cuvinte aspre, pe un ton dur. Si: a certa Cf a brichini.

bruftului v vz bruftui

bruftui vb. IV. tr. 1 (reg.; compl. indică tencuială) A pune pe perete cu mistria. 2 Fig. (fam.; compl. indică ființe, persoane etc.) A brusca; a mustra. Deseori bruftuia pe fiică-sa. • prez.ind. -iesc. și bruftului vb. IV. /bruft + -ui.

bruftului vb. IV. tr. v. bruftui.

BRUFTUI (-uesc) vb. tr. 1 🏠 A arunca cu mistria tencuială pe un zid 2 Fig. familiar A certa strașnic, a ocărî sdravăn [bruft].

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui. 2. Fig. A arunca (cuiva) cuvinte aspre, a vorbi pe un ton aspru, a ocărî; a repezi, a brusca. Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184.

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi, a brusca.

A BRUFTUI ~iesc tranz. 1) (pereți, ziduri etc.) A acoperi cu tencuială (prin aruncare cu ajutorul mistriei). 2) pop. (persoane) A trata cu asprime; a repezi; a brusca. /Orig. nec.

bruftuì v. 1. a tencui un zid; 2. fig. a se răsti, a brusca: începu s’o gonească și s’o bruftuiască.

bruftuĭésc v. tr. (d. bruft. V. pirsnesc). Acoper cu bruft. Fig. Bruschez cu vorba saŭ și cu ghĭontu.

Ortografice DOOM

bruftui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, 3 sg. bruftuiește, imperf. 1 bruftuiam; conj. prez. 1 sg. să bruftuiesc, 3 să bruftuiască

bruftui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, imperf. 3 sg. bruftuia; conj. prez. 3 să bruftuiască

bruftui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, imperf. 3 sg. bruftuia.; conj. prez. 3 sg. și pl. bruftuiască

Argou

bruftui, bruftuiesc, v. t. 1. a certa, a dojeni. 2. a brusca (pe cineva).

bruftului, bruftuluiesc v. t. v. bruftui.

Sinonime

BRUFTUI vb. v. brusca.

bruftui vb. v. BRUSCA.

Intrare: bruftuit
bruftuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruftuit
  • bruftuitul
  • bruftuitu‑
  • bruftuită
  • bruftuita
plural
  • bruftuiți
  • bruftuiții
  • bruftuite
  • bruftuitele
genitiv-dativ singular
  • bruftuit
  • bruftuitului
  • bruftuite
  • bruftuitei
plural
  • bruftuiți
  • bruftuiților
  • bruftuite
  • bruftuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bruftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftui
  • bruftuire
  • bruftuit
  • bruftuitu‑
  • bruftuind
  • bruftuindu‑
 singular plural
  • bruftuiește
  • bruftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuiesc
 (să)
  • bruftuiesc
  • bruftuiam
  • bruftuii
  • bruftuisem
a II-a (tu)
  • bruftuiești
 (să)
  • bruftuiești
  • bruftuiai
  • bruftuiși
  • bruftuiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuiește
 (să)
  • bruftuiască
  • bruftuia
  • bruftui
  • bruftuise
plural I (noi)
  • bruftuim
 (să)
  • bruftuim
  • bruftuiam
  • bruftuirăm
  • bruftuiserăm
  • bruftuisem
a II-a (voi)
  • bruftuiți
 (să)
  • bruftuiți
  • bruftuiați
  • bruftuirăți
  • bruftuiserăți
  • bruftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuiesc
 (să)
  • bruftuiască
  • bruftuiau
  • bruftuiră
  • bruftuiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftului
  • bruftuluire
  • bruftuluit
  • bruftuluitu‑
  • bruftuluind
  • bruftuluindu‑
 singular plural
  • bruftuluiește
  • bruftuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuluiesc
 (să)
  • bruftuluiesc
  • bruftuluiam
  • bruftuluii
  • bruftuluisem
a II-a (tu)
  • bruftuluiești
 (să)
  • bruftuluiești
  • bruftuluiai
  • bruftuluiși
  • bruftuluiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuluiește
 (să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluia
  • bruftului
  • bruftuluise
plural I (noi)
  • bruftuluim
 (să)
  • bruftuluim
  • bruftuluiam
  • bruftuluirăm
  • bruftuluiserăm
  • bruftuluisem
a II-a (voi)
  • bruftuluiți
 (să)
  • bruftuluiți
  • bruftuluiați
  • bruftuluirăți
  • bruftuluiserăți
  • bruftuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuluiesc
 (să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluiau
  • bruftuluiră
  • bruftuluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bruftui, bruftuiescverb

  • 1. regional A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tencui
  • 2. figurat familiar A brusca pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: brusca ocărî repezi
    • format_quote Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184. DLRLC
etimologie:
  • Bruft + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.