9 definiții pentru bruft


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.

BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.

bruft sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă).

BRUFT, brufturi, s. n. (Mold.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria.

BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui.

bruft n. lutul moale ce zidarul aruncă pe perete. [Origină necunoscută].

bruft n., pl. urĭ (cp. cu praftură). Prima tencuială nenetezită aruncată pe zid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruft (reg.) s. n., pl. brúfturi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bruft (brúfturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.

Intrare: bruft
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruft
  • bruftul
  • bruftu‑
plural
  • brufturi
  • brufturile
genitiv-dativ singular
  • bruft
  • bruftului
plural
  • brufturi
  • brufturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruft

  • 1. regional Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: