7 definiții pentru brucină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brucínă sf [At: MACAROVICI, CH. 615, ap. DA ms / Pl: ~ne / E: fr brucine] Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu utilizări în medicină.

BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.

BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.

BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. [< fr. brucine].

BRUCÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. (< fr. brucine)

*brucínă f., pl. e. Stricnină în care doŭă molecule de hidrogen îs înlocuite pin doŭă grupurĭ cu un atom de oxigen, unu de cărbune și treĭ de hidrogen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei

Intrare: brucină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruci
  • brucina
plural
genitiv-dativ singular
  • brucine
  • brucinei
plural
vocativ singular
plural

brucină

  • 1. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: