2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brușí vr [At: DA / V: ~uji / Pzi: nct / E: bruș] (Îvp) A se bate cu bruși (1).

bruș sm [At: POMPILIU, B. 1006 / V: (reg) ~uj / Pl: ~i / E: nct] 1 (Reg) Bucată (rotundă) de pământ (zăpadă, etc.) Si: boț, bulgăre, cocoloș. Cf bolovan, bord, bordan, glod, grunz. 2 (Bot; reg) Negrușcă (Nigella avensis).

BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

BRUȘ, bruși, s. m. (Reg.) Bulgăre de pământ. ♦ Cocoloș. – Sb. brus.

bruș m. Tr. bulgăre: bruș de pământ. [Cf. rus. BRUȘATI, a fărăma].

bruș m. (d. brușĭ, pl. luĭ brus). Trans. Bulgăre (de pămînt, de sare). Boț (de brînză) orĭ codru de mămăligă.

brușésc v. tr. Trans. Bulgăresc, bombardez cu brușĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruș (reg.) s. m., pl. bruși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUȘ s. v. bulgăre, cernușcă, cocoloș, negrușcă.

bruș s. v. BULGĂRE. CERNUȘCĂ. COCOLOȘ. NEGRUȘCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bruș (brúși), s. m.1. Bulgăre, cocoloș. bucată. – 2. Tocilă. – Var. brus. Sl. (cf. bg. bruš, sb., cr., slov., ceh., pol. brus „tocilă”), v. Cihac, II, 29. – Der. bruși, vb. (a se bate cu bulgări de zăpădă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bruș, s.m. – v. bruj („bulgăre, cocoloș”).

Intrare: bruși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruși
  • brușire
  • brușit
  • brușitu‑
  • brușind
  • brușindu‑
singular plural
  • brușește
  • brușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brușesc
(să)
  • brușesc
  • brușeam
  • brușii
  • brușisem
a II-a (tu)
  • brușești
(să)
  • brușești
  • brușeai
  • brușiși
  • brușiseși
a III-a (el, ea)
  • brușește
(să)
  • brușească
  • brușea
  • bruși
  • brușise
plural I (noi)
  • brușim
(să)
  • brușim
  • brușeam
  • brușirăm
  • brușiserăm
  • brușisem
a II-a (voi)
  • brușiți
(să)
  • brușiți
  • brușeați
  • brușirăți
  • brușiserăți
  • brușiseți
a III-a (ei, ele)
  • brușesc
(să)
  • brușească
  • brușeau
  • bruși
  • brușiseră
Intrare: bruș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruș
  • brușul
  • brușu‑
plural
  • bruși
  • brușii
genitiv-dativ singular
  • bruș
  • brușului
plural
  • bruși
  • brușilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruș

  • 1. regional Bulgăre de pământ.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.
        surse: DLRLC

etimologie: