2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bruși vr [At: DA / V: ~uji / Pzi: nct / E: bruș] (Îvp) A se bate cu bruși (1).

❍BRUȘI2 (-ușesc) vb. tr. și refl. Olten. Băn. - BRUCI 2 3.

BRUȘI1 (-ușesc) vb. refl. Tr.-Carp. A-și arunca cu bulgări de zăpadă [bruș].

bruj sm vz bruș

bruji vr vz bruși

bruș sm [At: POMPILIU, B. 1006 / V: (reg) ~uj / Pl: ~i / E: nct] 1 (Reg) Bucată (rotundă) de pământ (zăpadă, etc.) Si: boț, bulgăre, cocoloș. Cf bolovan, bord, bordan, glod, grunz. 2 (Bot; reg) Negrușcă (Nigella avensis).

bruș (reg.) Parte dintr-un întreg. Un bruș de pămînt. ♦ O bucată dintr-un produs alimentar. Femeia punea pe masă un bruș de pîine (AGÂR.). ♦ Bucată (rotundă) de pămînt, de zăpadă etc. • pl. -i. /<săs. brušt „bulgăre de pămînt”.

❍BRUȘ sm. Olten. Tr.-Carp. 1 Bulgăre de pămînt, de zăpadă, etc.; bulz: greierul... își razămă capul obosit pe un ~ în iarbă (MERA); poate agonisi pentru fie-care zi cîte un ~ de mămăligă (RET.) 2 pl. 🌿 =NEGRUȘCĂ 1.

BUȘ1 sm. 1 Pumn; păstrat astăzi numai în loc. (a umbla) de-a bușile, pe brînci: cînd un copil, care poate umbla în picioare, umblă de-a bușile, se crede că vin rudele MAR. 2 Mold. Băn. Bulgăre ( de pămînt, de zăpadă, etc.) [comp. BRUȘ] 3 Numele fiecăreia din pietricelele cu care se joacă copiii în jocul de-a bușii sau în buși, numit în Muntenia „în-cinci-pietre”, în Olten. „cirica”.

BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

BRUȘ, bruși, s. m. (Reg.) Bulgăre de pămînt. ♦ Cocoloș. – Sb. brus.

bruș m. Tr. bulgăre: bruș de pământ. [Cf. rus. BRUȘATI, a fărăma].

bruș m. (d. brușĭ, pl. luĭ brus). Trans. Bulgăre (de pămînt, de sare). Boț (de brînză) orĭ codru de mămăligă.

brușésc v. tr. Trans. Bulgăresc, bombardez cu brușĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

bruș s. m., pl. bruși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRUȘ s. v. bulgăre, cernușcă, cocoloș, negrușcă.

bruș s. v. BULGĂRE. CERNUȘCĂ. COCOLOȘ. NEGRUȘCĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bruș (bruși), s. m.1. Bulgăre, cocoloș. bucată. – 2. Tocilă. – Var. brus. Sl. (cf. bg. bruš, sb., cr., slov., ceh., pol. brus „tocilă”), v. Cihac, II, 29. – Der. bruși, vb. (a se bate cu bulgări de zăpădă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bruj, bruji, (bruș), s.m. (reg.) 1. Bulgăre de pământ: „Nu m-ai lăsat pântru mult, / Numai pântr-on bruj de lut” (Bilțiu, 1990: 449). 2. Bulgăre de zăpadă. 3. Cocoloș. ■ (onom.) Bruj(a), nume de familie în jud. Maram. – Din srb. bruš (MDA).

bruji, brujesc, v.r. (reg.) A se bate cu bulgări de zăpadă. – Din bruj.

bruș, s.m. v. bruj („bulgăre, cocoloș”).

bruj, bruji, (bruș), s.m. – (reg.) 1. Bulgăre de pământ (ALRRM, 1973: 786). 2. Bulgăre de zăpadă (ALRRM, 1973: 667). 3. Cocoloș: „Nu m-ai lăsat pântru mult, / Numai pântr-on bruj de lut” (Bilțiu, 1990: 449). ♦ (onom.) Bruj, Bruja, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din srb. bruš (MDA, NDU).

bruji, brujesc, vb. refl. – (reg.) A se bate cu bulgări de zăpadă. – Din bruj.

bruș, s.m. – v. bruj („bulgăre, cocoloș”).

bruj, -i, (bruș), s.m. – 1. Bulgăre de pământ (ALR 1973: 786). 2. Bulgăre de zăpadă (ALR 1973: 667). 3. Cocoloș: „Nu m-ai lăsat pântru mult, / Numai pântr-on bruj de lut” (Bilțiu 1990: 449). – Din srb. bruš (NDU).

bruji, -esc, vb. refl. – A se bate cu bulgări de zăpadă. – Din bruj.

bruș, s.m. – v. bruj.

Intrare: bruși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruși
  • brușire
  • brușit
  • brușitu‑
  • brușind
  • brușindu‑
singular plural
  • brușește
  • brușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brușesc
(să)
  • brușesc
  • brușeam
  • brușii
  • brușisem
a II-a (tu)
  • brușești
(să)
  • brușești
  • brușeai
  • brușiși
  • brușiseși
a III-a (el, ea)
  • brușește
(să)
  • brușească
  • brușea
  • bruși
  • brușise
plural I (noi)
  • brușim
(să)
  • brușim
  • brușeam
  • brușirăm
  • brușiserăm
  • brușisem
a II-a (voi)
  • brușiți
(să)
  • brușiți
  • brușeați
  • brușirăți
  • brușiserăți
  • brușiseți
a III-a (ei, ele)
  • brușesc
(să)
  • brușească
  • brușeau
  • bruși
  • brușiseră
bruji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bruș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruș
  • brușul
  • brușu‑
plural
  • bruși
  • brușii
genitiv-dativ singular
  • bruș
  • brușului
plural
  • bruși
  • brușilor
vocativ singular
plural
bruj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bruș, brușisubstantiv masculin

  • 1. regional Bulgăre de pământ. DLRLC DLRM
    • format_quote Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. DLRLC
    • 1.1. Cocoloș. DLRLC
      sinonime: cocoloș
      • format_quote Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.