8 definiții pentru broscuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

broscúță sf [At: CARAGIALE, S. 45 / Pl: ~țe / E: broască + -uț] 1-2 Broască (1) (mică). 3 Broască (20). 4 (Reg) Broască (36).

BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I). – Broască + suf. -uță.

BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (1). – Broască + suf. -uță.

BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I 1). Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. GÎRLEANU, L. 16.

BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I).

broscúță f., pl. e. Dim. d. broască.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe

broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe

Intrare: broscuță
broscuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broscuță
  • broscuța
plural
  • broscuțe
  • broscuțele
genitiv-dativ singular
  • broscuțe
  • broscuței
plural
  • broscuțe
  • broscuțelor
vocativ singular
plural

broscuță

  • 1. Diminutiv al lui broască.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. GÎRLEANU, L. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Broască + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09