6 definiții pentru bromurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bromurare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: brom] Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic.

BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

BROMURÁRE s.f. Reacție chimică de adiție sau de substituție prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de brom în molecula unui compus organic. [Cf. fr. bromuration].

BROMURÁRE s. f. reacție chimică de adiție sau de substituție prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de brom în molecula unui compus organic. (după fr. bromuration)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bromuráre s. f., g.-d. art. bromurắrii

bromuráre s. f., g.-d. art. bromurării

Intrare: bromurare
bromurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bromurare
  • bromurarea
plural
  • bromurări
  • bromurările
genitiv-dativ singular
  • bromurări
  • bromurării
plural
  • bromurări
  • bromurărilor
vocativ singular
plural

bromurare

  • 1. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • brom
    surse: DEX '09 DEX '98 DN