4 definiții pentru brodnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brodnic sm [At: CV, 1949, nr. 6, 23 / Pl: ~ici / E: nct] (Înv) 1 Locuitor în nordul Ardealului. 2 Om care vara trăia la munte și iarna la șes, pe malul apelor.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brodnic (înv.) s. m., pl. brodnici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brodnic (înv.) s. m., pl. brodnici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
brodnici s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: brodnic
brodnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)