9 definiții pentru brobință brobiță brubință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brobință sf [At: I. IONESCU, M. 64 / V: ~biță, brub~ / Pl: ~e / E: ctm bobiță, broboană] 1 (Bot; reg) Prună. 2 (D. lapte; îrg; îe) A se face ~ A se covăsi. 3 (Mpl) Broboniță.

brobință f. plantă ce servește la văpsit galben (Reseda luteola). [Cf. drobiță].

brobínță f., pl. e (din broboană și bobiță). Broboană.

brobiță sf vz brobință

broboánă sf [At: BIBLIA (1688), 30 / V: (îvp) bob~, burb~, burbană / Pl: ~ne / E: bg брьбона] 1 Boabă. 2 Picătură mare (de sudoare). 3 (Bot; reg) Zgrăbunță (Lapsanci communis).

brubință sf vz brobiuță

broboánă și borboánă (oa dift.) f., pl. e (rudă cu boabă,bobiță, ca cocolesc față de corolesc. și cu bg. bobonka, brŭbonka, bărbonka și dial. brobonka, id.; rut. bulĭbanka, beșică de apă). V. bobîrnac. Bobiță, grăuncĭor: acest geam nu e neted ci are broboane. Bubuliță. Picătură, bobiță: broboane de sudoare pe frunte. Trans. Agrișă. – Și burboană și brobință. V. zdroboneț.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BROBÍNȚĂ s. v. bobiță, rechie.

brobință s. v. BOBIȚĂ. RECHIE.

Intrare: brobință
brobință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brobință
  • brobința
plural
  • brobințe
  • brobințele
genitiv-dativ singular
  • brobințe
  • brobinței
plural
  • brobințe
  • brobințelor
vocativ singular
plural
brobiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brobiță
  • brobița
plural
  • brobițe
  • brobițele
genitiv-dativ singular
  • brobițe
  • brobiței
plural
  • brobițe
  • brobițelor
vocativ singular
plural
brubință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brubință
  • brubința
plural
  • brubințe
  • brubințele
genitiv-dativ singular
  • brubințe
  • brubinței
plural
  • brubințe
  • brubințelor
vocativ singular
plural