brobință sf [At: I. IONESCU, M. 64 / V: ~biță, brub~ / Pl: ~e / E: ctm bobiță, broboană] 1 (Bot; reg) Prună. 2 (D. lapte; îrg; îe) A se face ~ A se covăsi. 3 (Mpl) Broboniță.

brobință s.f. (reg.) 1 Boabă, bobiță. Strugure cu brobința neagră. 2 (bot.) Plantă din care se obține un colorant galben (Reseda luteola). 3 (bot.) Prună. 4 Expr. (reg.) A se face brobință = a se covăsi. Laptele s-a făcut brobință • pl. -e. /broboană + bobiță, prin contaminare.

BROBINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🌿 Broboană, boabă ¶ 2 Olten. (VÎRC.) 🩺 Bubuliță, sgrăbunță [comp. BROBOANĂ].

brobință f. plantă ce servește la văpsit galben (Reseda luteola). [Cf. drobiță].

brobínță f., pl. e (din broboană și bobiță). Broboană.

brobiță sf vz brobință

broboană sf [At: BIBLIA (1688), 30 / V: (îvp) bob~, burb~, burbană / Pl: ~ne / E: bg брьбона] 1 Boabă. 2 Picătură mare (de sudoare). 3 (Bot; reg) Zgrăbunță (Lapsanci communis).

brubință sf vz brobință corectat(ă)

broboană s.f. 1 Picătură mare (de transpirație, de rouă). Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte (DUMITR.). 2 Boabă mare. 3 (bot.; reg.) Agrișă. ♦ Zgrăbunță (Lapsana communis). 4 (pop.) Bubuliță, coș. • pl. -e. și (pop.) borboană s.f. /cf. bg.бръбона, бробиняк, бръбонка.

broboánă și borboánă (oa dift.) f., pl. e (rudă cu boabă,bobiță, ca cocolesc față de corolesc. și cu bg. bobonka, brŭbonka, bărbonka și dial. brobonka, id.; rut. bulĭbanka, beșică de apă). V. bobîrnac. Bobiță, grăuncĭor: acest geam nu e neted ci are broboane. Bubuliță. Picătură, bobiță: broboane de sudoare pe frunte. Trans. Agrișă. – Și burboană și brobință. V. zdroboneț.

BROBINȚĂ s. v. bobiță, rechie.

brobință s. v. BOBIȚĂ. RECHIE.