10 definiții pentru brigantină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

briganti sf [At: DA ms / V: (2) ~tin sn / Pl: ~e / E: fr brigantine] 1 Pânză specială, de formă trapezoidală, fixată de catargul brigantinei (2). 2 Corăbioară ușoară, cu două catarge și o singură punte.

BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. 1. Navă mică cu pînze, avînd două catarge. în rada largă și pustie o mică brigantină, cu linii elegante, își potrivea pînzele desfăcute ca niște aripi albe, să-și ia zborul În larg. BART, E. 125. 2. Pînză specială, de formă trapezoidală, fixată de catargul brigantinei (1).

BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă mică cu pânze, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie fixată de catargul acestei nave. – Fr. brigantine.

BRIGANTÍNĂ s.f. 1. Corabie ușoară, cu două catarge și o singură punte. 2. Pânză de formă trapezoidală, legată de artimon. [< it. brigantina, fr. brigantine].

BRIGANTÍNĂ s. f. 1. navă ușoară cu pânze, cu două catarge. 2. velă trapezoidală arborată, legată de artimon; randă. (< fr. brigantine, it. brigantina)

BRIGANTÍNĂ ~e f. Corabie de dimensiuni mici, prevăzută cu două catarge, cu pânze și cu o singură punte. /<fr. brigantine

*brigantínă f., pl. e (fr. brigantine). Mar. Vela (pînza) de jos de la pupă. Un fel de brigantin de pe Mediterana.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brigantínă s. f., g.-d. art. brigantínei; pl. brigantíne

brigantínă s. f., g.-d. art. brigantínei; pl. brigantíne

Intrare: brigantină
brigantină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briganti
  • brigantina
plural
  • brigantine
  • brigantinele
genitiv-dativ singular
  • brigantine
  • brigantinei
plural
  • brigantine
  • brigantinelor
vocativ singular
plural

brigantină

  • 1. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În rada largă și pustie o mică brigantină, cu linii elegante, își potrivea pînzele desfăcute ca niște aripi albe, să-și ia zborul în larg. BART, E. 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: randă

etimologie: