brigantină sf [At: DA ms / V: (2) ~tin sn / Pl: ~e / E: fr brigantine] 1 Pânză specială, de formă trapezoidală, fixată de catargul brigantinei (2). 2 Corăbioară ușoară, cu două catarge și o singură punte.

brigantină s.f. (mar.; înv.) 1 Navă ușoară cu două catarge și o singură punte; bric-goeletă. ♦ Galeră ușoară folosită de algerieni în sec. 16. 2 Pînză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul brigantinei. • pl. -e. /<fr. brigantine, it. brigantino.

*BRIGANTINĂ (pl. -ne) sf. ⛵ 1 Corăbioară întrebuințată pe marea Mediterană (🖼 598) ¶ 2 Pînză mare dreptunghiulară întrebuințată la ori-ce corabie și care e prinsă în partea dinapoi a vasului [fr.].

BRIGANTINĂ, brigantine, s. f. 1. Navă mică cu pînze, avînd două catarge. În rada largă și pustie o mică brigantină, cu linii elegante, își potrivea pînzele desfăcute ca niște aripi albe, să-și ia zborul În larg. BART, E. 125. 2. Pînză specială, de formă trapezoidală, fixată de catargul brigantinei (1).

BRIGANTINĂ, brigantine, s. f. Navă mică cu pînze, cu două catarge. ♦ Pînză de corabie fixată de catargul acestei nave. – Fr. brigantine.

BRIGANTINĂ s.f. 1. Corabie ușoară, cu două catarge și o singură punte. 2. Pînză de formă trapezoidală, legată de artimon. [< it. brigantina, fr. brigantine].

BRIGANTINĂ s. f. 1. navă ușoară cu pânze, cu două catarge. 2. velă trapezoidală arborată, legată de artimon; randă. (< fr. brigantine, it. brigantina)

BRIGANTINĂ ~e f. Corabie de dimensiuni mici, prevăzută cu două catarge, cu pânze și cu o singură punte. /<fr. brigantine

*brigantínă f., pl. e (fr. brigantine). Mar. Vela (pînza) de jos de la pupă. Un fel de brigantin de pe Mediterana.

brigantin sn vz brigantină

brigantină s. f., g.-d. art. brigantinei; pl. brigantine

brigantină s. f., g.-d. art. brigantinei; pl. brigantine

brigantină s. f., g.-d. art. brigantinei; pl. brigantine