3 definiții pentru brigantin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brigantín sn vz brigantină

BRIGANTÍN s.n. Bric mic. [Cf. fr. brigantin, it. brigantino].

*brigantín n., pl. e (fr. brigantin, d. it. brigantino, dim. d. brigante, brigant). Mar. Corăbioară c’un catarg orĭ doŭă și c’o singură punte.

Intrare: brigantin
brigantin substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brigantin
  • brigantinul
  • brigantinu‑
plural
  • brigantine
  • brigantinele
genitiv-dativ singular
  • brigantin
  • brigantinului
plural
  • brigantine
  • brigantinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)