5 definiții pentru bricolaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRICOLÁJ, bricolaje, s. n. 1. Reparație provizorie; retuș. 2. Treburi mărunte. – Din fr. bricolage.

BRICOLÁJ s.n. (Franțuzism) Acțiunea de a bricola; practicarea mai multor meserii; (fam.) treburi mărunte. ♦ Practicarea pe lângă gospodărie în timpul liber a tot felul de lucrări mărunte. [< fr. bricolage].

BRICOLÁJ s. n. acțiunea de a bricola. (< fr. bricolage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bricoláj s. n., pl. bricoláje

Intrare: bricolaj
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bricolaj
  • bricolajul
  • bricolaju‑
plural
  • bricolaje
  • bricolajele
genitiv-dativ singular
  • bricolaj
  • bricolajului
plural
  • bricolaje
  • bricolajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bricolaj

  • 1. Reparație provizorie.
    surse: DEX '09 sinonime: retuș
    • diferențiere Acțiunea de a bricola; practicarea mai multor meserii.
      surse: DN
      • diferențiere Practicarea pe lângă gospodărie în timpul liber a tot felul de lucrări mărunte.
        surse: DN
  • 2. Treburi mărunte.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: