6 definiții pentru brevilocvent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocvént, ~ă a [At: LM / V: (iuz) ~cent / Pl: ~nți, ~e / E: it breviloquente] (Liv) Scurt în expunere.

BREVILOCVÉNT, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (Despre vorbire) Scurt. [Cf. it. breviloquente].

BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (despre vorbire) scurt. (< it. breviloquente)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brevilocvént adj. m., pl. brevilocvénți; f. sg. brevilocvéntă, pl. brevilocvénte

Intrare: brevilocvent
brevilocvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brevilocvent
  • brevilocventul
  • brevilocventu‑
  • brevilocventă
  • brevilocventa
plural
  • brevilocvenți
  • brevilocvenții
  • brevilocvente
  • brevilocventele
genitiv-dativ singular
  • brevilocvent
  • brevilocventului
  • brevilocvente
  • brevilocventei
plural
  • brevilocvenți
  • brevilocvenților
  • brevilocvente
  • brevilocventelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brevilocvent

  • 1. livresc Scurt în expunere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: